în oraşul viselor nu trebuie să visezi chiar mereu.
pentru că n-o să ştii niciodată cine încetează să iubească.
şi cine nu încetează să iubească.
cine s-a născut amorţit.
sau cine nu s-a născut amorţit.
e mai bine să visăm pe rând.
cel care nu visează o vreme sare dealurile.
şi cel care visează o vreme sare viaţa.
şi vieţile sunt purtate de vânt la fel.
şi drumurile şerpuiesc la fel.
şi parcă vieţile s-ar afla când pe-o parte când pe alta a drumurilor.
şi în tot timpul ăsta toată agitaţia liniştită din viaţă ticăie în ceasuri.
ca un cântec plăcut care are viitor doar pentru că-l cântă toţi.
şi câte unul nu-şi aminteşte drumul.
şi câte unul nu poate să uite nimic...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Recomand Skilet- Don't wake me.
"în oraşul viselor nu trebuie să visezi chiar mereu"-frumos spus. Citeam undeva "follow your heart, but take your brain with you!".
multumesc de recomandare!...si cand gandirea e concomitenta cu simtirea, cine sa mai raspunda la intrebari? :))
Și câte unul nu-și poate ierta nimic... e damnat.
Atunci nu mai ai nevoie de răspunsuri! :))
În orașul viselor
există ceasuri? :p
sau mai bine nu visam deloc.
nu trebuie sa fie asa, stiu ca doar moartea nu iarta nimic...
exista! ceas cu limbi, deci vorbitor :)
nu se poate trai fara a visa :)
sau mai bine visam impreuna. unde-s multi visul creste...:)
daca se face mare si nu-l mai putem tine in brate?! :)
atunci se indeplineste :)
Trimiteți un comentariu