Visăm între noi

în oraşul viselor nu trebuie să visezi chiar mereu.
pentru că n-o să ştii niciodată cine încetează să iubească.
şi cine nu încetează să iubească.
cine s-a născut amorţit.
sau cine nu s-a născut amorţit.
e mai bine să visăm pe rând.
cel care nu visează o vreme sare dealurile.
şi cel care visează o vreme sare viaţa.
şi vieţile sunt purtate de vânt la fel.
şi drumurile şerpuiesc la fel.
şi parcă vieţile s-ar afla când pe-o parte când pe alta a drumurilor.
şi în tot timpul ăsta toată agitaţia liniştită din viaţă ticăie în ceasuri.
ca un cântec plăcut care are viitor doar pentru că-l cântă toţi.
şi câte unul nu-şi aminteşte drumul.
şi câte unul nu poate să uite nimic...