marți, 6 martie 2012

Visăm între noi

în oraşul viselor nu trebuie să visezi chiar mereu.
pentru că n-o să ştii niciodată cine încetează să iubească.
şi cine nu încetează să iubească.
cine s-a născut amorţit.
sau cine nu s-a născut amorţit.
e mai bine să visăm pe rând.
cel care nu visează o vreme sare dealurile.
şi cel care visează o vreme sare viaţa.
şi vieţile sunt purtate de vânt la fel.
şi drumurile şerpuiesc la fel.
şi parcă vieţile s-ar afla când pe-o parte când pe alta a drumurilor.
şi în tot timpul ăsta toată agitaţia liniştită din viaţă ticăie în ceasuri.
ca un cântec plăcut care are viitor doar pentru că-l cântă toţi.
şi câte unul nu-şi aminteşte drumul.
şi câte unul nu poate să uite nimic...




12 comentarii:

Cristina Lerinț spunea...

Recomand Skilet- Don't wake me.
"în oraşul viselor nu trebuie să visezi chiar mereu"-frumos spus. Citeam undeva "follow your heart, but take your brain with you!".

erys spunea...

multumesc de recomandare!...si cand gandirea e concomitenta cu simtirea, cine sa mai raspunda la intrebari? :))

Oana spunea...

Și câte unul nu-și poate ierta nimic... e damnat.

Cristina Lerinț spunea...

Atunci nu mai ai nevoie de răspunsuri! :))

Catalin spunea...

În orașul viselor
există ceasuri? :p

Lavinia Dance spunea...

sau mai bine nu visam deloc.

erys spunea...

nu trebuie sa fie asa, stiu ca doar moartea nu iarta nimic...

erys spunea...

exista! ceas cu limbi, deci vorbitor :)

erys spunea...

nu se poate trai fara a visa :)

geanina spunea...

sau mai bine visam impreuna. unde-s multi visul creste...:)

erys spunea...

daca se face mare si nu-l mai putem tine in brate?! :)

geanina spunea...

atunci se indeplineste :)