miercuri, 19 februarie 2014



tot mai departe
ne duce valul usor
pe noi, umbrele...

12 comentarii:

coco spunea...

ce frumos!!!

Anonim spunea...

cand valul apare
umbra dispare
doar apa lina
o sustine...:)

pupici!

geanina spunea...

vant nastrusnic
ce tulbura linistea
unei oglinzi... :)
te pop!

erys spunea...

@coco: multumesc de vizita! :)

erys spunea...

@Minnie:
in apa lina
umbrele dorm,
se odihnesc
apoi, cu alt val,
la drum pornesc...:)

te pup!

erys spunea...

@geanina:
degeaba incearca oglinda
sa prinda vantul
si sa-l inchida
in adancul ei...:)

te pup!

Catalin spunea...

Arunca o piatra...:)

erys spunea...

@Catalin:
de ce sa tulbur linstea c-o piatra
cand sunt atatea furtuni
ce valurile stiu
ca sa desparta...:)

drstoica spunea...

Pe noi umbrele am văzut
Vreo șase picături de ploaie.
Dar sunt umbrele de temut,
Nu se pătrund, nici nu se-nmoaie. :)

erys spunea...

@drstoica:
:) very nice!
se subtiaza umbrele, ametesc
in calcai le creste un spin
prin care aluneca in pamant
singure, intr-o camera de chin...

drstoica spunea...

Umbre le văd pe doi pereți,
S-au agățat cu chiu, cu vai.
Sunt umbre vii din dimineți
În care-ți dau și tot nu ai. :)

erys spunea...

@drstoica:
indraznesc sa spun cu sfiala
ca umbra-i totusi credincioasa
cand da si tot nu ai, ce-ti pasa?
nu-i nicio umbra de-ndoiala! :)