Canapeaua fără arcuri

miercuri, 19 februarie 2014

tot mai departe
ne duce valul usor
pe noi, umbrele...

12 comentarii:

coco spunea...: ce frumos!!!; 19 februarie 2014 la 10:01
Anonim spunea...: cand valul apare
umbra dispare
doar apa lina
o sustine...:)

pupici!; 19 februarie 2014 la 11:26
geanina spunea...: vant nastrusnic
ce tulbura linistea
unei oglinzi... :)
te pop!; 19 februarie 2014 la 14:08
erys spunea...: @coco: multumesc de vizita! :); 20 februarie 2014 la 02:56
erys spunea...: @Minnie:
in apa lina
umbrele dorm,
se odihnesc
apoi, cu alt val,
la drum pornesc...:)

te pup!; 20 februarie 2014 la 02:59
erys spunea...: @geanina:
degeaba incearca oglinda
sa prinda vantul
si sa-l inchida
in adancul ei...:)

te pup!; 20 februarie 2014 la 03:01
Catalin spunea...: Arunca o piatra...:); 20 februarie 2014 la 13:36
erys spunea...: @Catalin:
de ce sa tulbur linstea c-o piatra
cand sunt atatea furtuni
ce valurile stiu
ca sa desparta...:); 21 februarie 2014 la 00:02
drstoica spunea...: Pe noi umbrele am văzut
Vreo șase picături de ploaie.
Dar sunt umbrele de temut,
Nu se pătrund, nici nu se-nmoaie. :); 22 februarie 2014 la 17:45
erys spunea...: @drstoica:
:) very nice!
se subtiaza umbrele, ametesc
in calcai le creste un spin
prin care aluneca in pamant
singure, intr-o camera de chin...; 23 februarie 2014 la 01:59
drstoica spunea...: Umbre le văd pe doi pereți,
S-au agățat cu chiu, cu vai.
Sunt umbre vii din dimineți
În care-ți dau și tot nu ai. :); 24 februarie 2014 la 13:09
erys spunea...: @drstoica:
indraznesc sa spun cu sfiala
ca umbra-i totusi credincioasa
cand da si tot nu ai, ce-ti pasa?
nu-i nicio umbra de-ndoiala! :); 24 februarie 2014 la 13:18

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)