căci fără să întrebi cerurile
toate limpezimile alunecă spre tine
ca dintr-un ocean nesfârşit.
şi-atunci îmi sprijini inima
asa cum se sprijină între ele două ramuri gemene.
m-aş ofili
şi-aş piere fără tine
aşa cum multe pier toamna fără a se-ntoarce.
8 comentarii:
"aşa cum multe pier toamna fără a se-ntoarce."...
atunci sa prindem toamna asta in perete, cu pionieze, ca un calendar al al inimii!
Si toamna ar piere fara tine...dar nu stie inca sa-ti spuna...
Frumoase ganduri, Erys, pline de emotie.
@vasile Dumitru: am facut-o deja...:)
@Oana: nu cred ca ar piere, dar ar fi putin altfel...:)
ce taine ascunzi tu in inimoara? :)
@geanina: mmm...multe. dar cele mai importante sunt si cele mai pe placul inimii :)
involubarata inima ta dar si blanda...
@pandhora: si ea, ca orice inima de muritor...:)
Trimiteți un comentariu