acum ai rădăcini.
şi eşti pizoniera lor.
privilegiul primei secunde de viaţă.
şi trăieşti.
şi creşti.
pe pământ eşti doar tu şi rădăcinile tale.
şi soarta întortocheată ca anotimpurile.
şi îţi hoinăresc visele prin cap.
şi te hrăneşti pe arşiţă cu amintirea ploilor.
şi între rădăcina încăpăţânată şi frunza neîncrezătoare
trupul ţi-e adesea fără vlagă.
şi nu mai ştii nimic despre tine.
decât că creşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu