E ora două

mă las cu greutate pe canapea.
şi-mi strâng tâmplele între palme.
le-aud cum zvâcnesc.
cum tropoteşte sângele scuturându-se de mine.
şi bancnote de un milion de secunde îmi trec prin faţa ochilor.
şi timpul se întinde.
şi geme.
şi gândurile îmi picură calde pe gât.
se-aude un clopot.
vesteşte că va mai fi vânt va mai fi ploaie.
şi aveam o candelă sau o lumină sau aşa ceva.
şi-am pierdut-o printre degete.
mă înec cu un cutremur.
mă toc cu toate literele seci din alfabet.
şi-aşa bucăţi mă retrag în colţul unei umbre ce urcă pe tavan.
şi tu ce vrei?
n-ai un foc?