momentul întoarcerii împotriva propriei persoane.
cu mişcare bruscă şi dureroasă.
n-atingi decât un punct nu mai mult.
şi nimic nu mai e cum a fost.
simţi legăturile cum zornăie şi vibrează.
auzi cum zornăie toată plasa aceea invizibilă.
care le leagă pe toate cu propriile adâncuri.
vibraţiile te inundă şi apoi se rupe ceva.
tiparul banal fericire nefericire pasiune decepţii dispare.
în apele unui râu pe două picioare.
cald şi îndreptat către cer şi propria stea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
noapte bună, Erys!
noapte buna, ben!
uneori imi doresc acel tipar banal al fericirii...
mi-l imaginez de un roz neatins...
eu imi doresc doar banalul din fericire....acum :). zi faina...
acum acum si permanent sa fie :)
zi placuta sa ai, geanina!
Trimiteți un comentariu