cu gândul pierdut în ploaie
te găsesc în petalele galbene
în timpul ţigărilor mele
în cartea de pe colţul mesei
în picăturile grele care bat în geam
în zâmbetul din oglindă
în lacrima dulce de fericire
în cuvintele tale care sunt ale mele
în continuarea mâinilor mele
şi-n atâtea întrebări
şi ploaia asta care nu se mai termină
şi pulsul grăbit
şi petalele galbene
ah, petalele galbene
se lipesc toate de cenuşiul înserării
ca mângâierile de trup...
10 comentarii:
fiecare inima are podul ei cu vechituri :).
tare frumos mai stii tu sa le asezi! ma faci sa ma duc in pod si sa caut... :P. pop
prevad o zi melancolica :))
te pup!
si galbenul isi are locul lui in gandurile sau in amintirile noastre...dar poate ca albastrul e mai frumos :)
aha, ai un loc special pentru florile albastre... :)
Vești bune: s-a terminat ploaia :)
e bine...iarba va fi minunata acum :)
si de ar fi ultima....da nu e :))))
cum sa fie ultima?...e singura fericire de-a fi trist :)
o fi...da ce e prea mult strica :)
pai sa nu fie prea mult, da' nici prea putin :))
Trimiteți un comentariu