luni, 16 aprilie 2012

Flori galbene

cuibărită-n canapea şi-n voia clipei
cu gândul pierdut în ploaie
te găsesc în petalele galbene
în timpul ţigărilor mele
în cartea de pe colţul mesei
în picăturile grele care bat în geam
în zâmbetul din oglindă
în lacrima dulce de fericire
în cuvintele tale care sunt ale mele
în continuarea mâinilor mele
şi-n atâtea întrebări

şi ploaia asta care nu se mai termină
şi pulsul grăbit
şi petalele galbene
ah, petalele galbene
se lipesc toate de cenuşiul înserării
ca mângâierile de trup...








10 comentarii:

geanina spunea...

fiecare inima are podul ei cu vechituri :).
tare frumos mai stii tu sa le asezi! ma faci sa ma duc in pod si sa caut... :P. pop

erys spunea...

prevad o zi melancolica :))
te pup!

pandhora spunea...

si galbenul isi are locul lui in gandurile sau in amintirile noastre...dar poate ca albastrul e mai frumos :)

erys spunea...

aha, ai un loc special pentru florile albastre... :)

Catalin spunea...

Vești bune: s-a terminat ploaia :)

erys spunea...

e bine...iarba va fi minunata acum :)

geanina spunea...

si de ar fi ultima....da nu e :))))

erys spunea...

cum sa fie ultima?...e singura fericire de-a fi trist :)

geanina spunea...

o fi...da ce e prea mult strica :)

erys spunea...

pai sa nu fie prea mult, da' nici prea putin :))