joi, 5 aprilie 2012

cineva m-a sfătuit ce să fac.
ca să elimin petele absurde de la inimă.
mi-a spus că trebuie să hoinăresc pe străzi.
uşoara şi în paşi de dans.
şi să repet un nume în minte.
până când calmul sau nebunia sau agitaţia închid ochii.
şi cu ochii închişi  să poată mirosi trandafiri de dulceaţă.
sau aerul proaspăt.
şi să repet un nume în minte.
până când numele mă va întreaba "cât".
chiar m-am mirat de ce mă va întreba "cât" şi nu altceva.
pentru că întrebarea asta m-ar face să mă gândesc la altceva.
nu la ceea ce leagă două nume.
nu la sex sau la anotimpuri.
ci la "cât" te iubesc...



 

10 comentarii:

Cristina Lerinț spunea...

Câtă importanţă poate avea cuvântul "cât"...
Contextul face legea!

Catalin spunea...

Te-a sfătuit...
Cum este să mergi înainte cu ochii legați? :)

erys spunea...

hehehe...fara vaz imi mai raman vreo 11 simturi cu care ma pot descurca :)

erys spunea...

sau hotaraste un sens, asta doar daca nu facem din context o joaca...:)

pandhora spunea...

greu acest "cat"...greu...

geanina spunea...

o sa incerc si eu...maine. cred insa ca o sa am o problema cu numele :). noapte faina...

erys spunea...

numa' sa nu fie foarte variabil...:)

erys spunea...

e greu de pronuntat? trebuie sa-l repeti cat mai mult...:)
o zi minunata ca tine!

geanina spunea...

offf...greu de pronuntat nu ar fi doar ca :)))) nu cred ca o sa ma intrebe cat ci cand !!! :)))

erys spunea...

atunci sper ca o sa gasesti raspuns pentru orice intrebare...:))