cineva m-a sfătuit ce să fac.
ca să elimin petele absurde de la inimă.
mi-a spus că trebuie să hoinăresc pe străzi.
uşoara şi în paşi de dans.
şi să repet un nume în minte.
până când calmul sau nebunia sau agitaţia închid ochii.
şi cu ochii închişi să poată mirosi trandafiri de dulceaţă.
sau aerul proaspăt.
şi să repet un nume în minte.
până când numele mă va întreaba "cât".
chiar m-am mirat de ce mă va întreba "cât" şi nu altceva.
pentru că întrebarea asta m-ar face să mă gândesc la altceva.
nu la ceea ce leagă două nume.
nu la sex sau la anotimpuri.
ci la "cât" te iubesc...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
Câtă importanţă poate avea cuvântul "cât"...
Contextul face legea!
Te-a sfătuit...
Cum este să mergi înainte cu ochii legați? :)
hehehe...fara vaz imi mai raman vreo 11 simturi cu care ma pot descurca :)
sau hotaraste un sens, asta doar daca nu facem din context o joaca...:)
greu acest "cat"...greu...
o sa incerc si eu...maine. cred insa ca o sa am o problema cu numele :). noapte faina...
numa' sa nu fie foarte variabil...:)
e greu de pronuntat? trebuie sa-l repeti cat mai mult...:)
o zi minunata ca tine!
offf...greu de pronuntat nu ar fi doar ca :)))) nu cred ca o sa ma intrebe cat ci cand !!! :)))
atunci sper ca o sa gasesti raspuns pentru orice intrebare...:))
Trimiteți un comentariu