Tinereţea din noi

cum mai freamătă printre noi tinereţea.
cum mai freamătă în noi tinereţea.
cred că pe undeva s-au aprins lumânări de extaz.
că respirăm atât de bine unul în carnea celuilalt.
şi am găsit imediat cuvinte pentru toate cântecele nescrise.
şi asta chiar în timp ce ne sprijineam capetele pe lumina lunii.
şi ne pregăteam sa ne transformăm în păsări transparente în mijlocul mării.
nu, nu stingeţi lumânările acelea.
cât ele ard nu se-nchid porţile lumii.
nici umbrele din noi nu mai rătăcesc.
e adevărat.
azi e o zi cu soare.
şi fiecare ascultă doar ceea ce-şi cântă.
dar decât să călcăm pe pământ
mai bine inventăm un cuvânt.
şi-l miruim cu nectar.
şi-l trimitem hoinar.
şi noi râzând că am avut dreptate
ne spălăm pe tâmple de păcate.
cum mai freamătă-n noi tinereţea.
şi ce dacă zidirea ne-ncepe pe amândoi din acelaşi colţ de poveste?
o să ne scriem testamentul.
cu ultimile bătăi de inimă din ziduri.