nu ştiu ce zi e azi.
şi nici nu vreau să ştiu.
oraşul miroase deja a sirop contrafăcut.
pe seară lumea trebuie măcar să se mişte.
măcar să privească.
o să curgă râuri, râuri în cluburi.
băieţi pensaţi cu pantaloni noi.
fete cu rochii noi şi poşete mari.
chiar şi ăi mai bătrâni vor vinde ceva de prin casă.
pentru un baston, o placă nouă în gură, un şanel.
şi toţi se vor saluta.
şi se vor îmbrăţişa.
ah.
şi muzica va răsuna ca orice muzică.
şi se vor fâţâi, vor aştepta, vor căuta.
vor bea clipind din gene.
se vor pipăi.
vor căuta acel fir inexistent al şoaptelor.
cuvinte definitive îşi vor lua zborul.
în dans de scaune şi tocuri.
apoi se vor arunca plini de ei înşişi în canapele.
aşa cum n-au mai făcut-o niciodată.
ţinându-se de mâini.
ca-ntr-un contract cu explozia inevitabilă...
ufff.
marți, 14 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
:))) cât romantism. Citind, mi-a venit să zâmbesc într-un colț al gurii. O fi de bine?
Ufff. Te pup!
eu am fost ironica. zambetul tau e un calificativ de "foarte bine" :)
te pup!
tare rau imi pare....sunt racita si nu imi pot etala rochita scurta si noua cu tocuri de 15 in seara asta...ufaaa si aveam asa un chef de dans :)))
si va fi interesant :)
si ce? nu te primeste? ca doar arati bine, nu arati racita :)
hai, fugi la dans, nu-ti mai sufla nasul!
oh, da. pana la inexplicabil...:)
"sanel"-ul face toata atmosfera :))
miroase bine, mai :))
Trimiteți un comentariu