am văzut-o privindu-se în oglindă.
nici măcar nu voia să vadă cât e de frumoasă.
doamne, cât e de frumoasă.
voia să vadă mai departe de ea.
voia să vadă de ce durerea arde şi nu se vede.
de ce durerea nu are şi ea un chip cu care să poată vorbi.
de ce durerea vine şi pleacă şi apoi doar vine.
şi căuta cu ochii pe cea care traieşte în locul său.
durerea.
durerea îşi construise un templu din trupul ei.
şi-n fiecare oră se descompunea în mii de aşchii.
şi se înfigeau în carnea ei.
în oasele ei.
în mintea ei.
în sufletul ei.
şi ea o ruga să plece.
şi durerea nu auzea decât ce voia.
ca şi când ea era nimeni si nimic.
ea bătrână şi durerea nemuritoare.
şi-am văzut-o strivită strivită.
şi-n timp ce durerea îi scotocea tot trupul ţeapăn.
şi toată materia ei ţipa şi plângea mut.
şi durerea îi aştepta urletul.
şi ea s-a întors de la oglindă.
ştiind că durerea ei e ca multe alte dureri.
şi că viaţa ei e ca multe alte vieţi.
un chin şi-o oboseală.
şi-o tergiversare a sfârşitului.
şi-o durere ascuţită care nu poate fi realizată în imagini.
şi-atunci a spus c-ar fi vrut să plece.
să dăruiască altor chinuiţi tot ce are.
şi cu degetele sale contorsionate de boală să-i mângâie.
şi ticăloasa durere n-o lăsa să meargă măcar până la fereastră.
şi-un înger lăcrima.
şi ea ştia dinainte.
că nu se poate împotrivi să fie ceea ce este.
că trebuie să savureze infernul şi să fie mulţumită.
şi m-a îmbrăţişat.
ca atunci când a căzut în baie şi s-a umplut de vânătăi.
şi n-a vrut să supere pe nimeni.
a zâmbit.
şi n-a dat vina pe picioarele care n-au ascultat-o.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
15 comentarii:
sunt atat de frumoase versurile...si gandite...iar pe mine m-au impresionat. si mi-au placut
e jocul vietii si trebuie jucat....iar tristutz :). radem si noi un pic azi?
Nu poti incerca sa faci si desene pe langa poezii? Ceva abstract?
durerea nu anunta niciodata cand vine, dar eu cred ca poate fi alungata.
nu e o poezie, e o radiografie simplista...nu stiu de ce, dar asa mi-a placut mie sa asez propozitiile una peste alta, ca pe farfuriile din dulap...ma simt mai in largul meu asa. povestea e adevarata si trista. in cateva cuvinte nu poate incapea si nu stiu daca am reusit sa exprim in cuvinte ce-as fi vrut...iti multumesc mult pentru citire! :)
radem, de ce nu?...
nu mai scriu poezii...am abandonat versul, desi umbra lui ma urmareste. ideea e superba, dar n-am mai desenat de multa vreme. si de-as vrea sa reincep, n-am cum, din cauza unui accident la mana dreapta. abia am reinvatat sa scriu...inca nu-mi pot controla miscarile foarte bine. dar cine stie, poate intr-o zi...
nu fi copil...durerile din stadiul I pana in stadiul IV al unei boli articulare nu pot fi alungate cu nimic.
Acum ar fi momentul să se mai uite odată în oglindă, să vadă o femeie hotărâtă şi sigură pe ea. Trebuie să aibă încredere în ea!
cred ca a obosit...a obosit sigur. dar are incredere ca se va sfarsi odata si-odata. multumesc pentru incurajari. o sa-i trimit gandul bun :)
Scoate bâtrâneţea din gânduri...
o sa caut ceva sa pun in locul ei...:)
Incearca cu ceva cu putere de acoperire mare, eu am pointpen, si eu tin creionul intr-un fel mai ciudat, capatul il sprijin pe degetul mare si varful il tin intre degetul mujlociu si inelar, palma e intinsa. Imi pare rau sa aud de accidentul tau, e foarte greu dupa ce ai te-ai miscat normal, sa incerci sa mai recuperezi ceva. Multa sanatate iti doresc!
iti multumesc! daca ai vedea cum tin eu creionul in mana, te-ai amuza sigur! pe deasupra, am facut si bataturi in palma din cauza asta :)) nu se recupereaza suta la suta...
eu ma descurc asa, tie iti doresc multa, multa sanatate!
In dreptul meu vorbind, daca nu eram bolnav, nu desenam. Am tot crezut ca ma fac bine, de 2 ani desenez dupa o pauza de 14 ani:)
Trimiteți un comentariu