doamne, cât de mult doream o rochie anume.
când în sfârşit o aveam îmi plăcea dar de fapt nu-mi plăcea.
dacă aş fi avut-o când o doream.
poate îmi puteam trăi viaţa într-un alt fel.
o aveam şi parcă nu mai era la fel.
nici eu nu mai eram la fel.
şi-n loc să ne potrivim eram aşa cum eram.
şi-mi spuneam: ai avut ce trebuia să ai.
poţi să visezi dacă ai chef.
poţi să uiţi că eşti femeie.
n-o să-mi mai iau nicio rochie pe care am dorit-o prea mult.
dar ce puţin înseamnă acum lucrurile scumpe.
şi dacă spun prea puţin e prea puţin.
11 comentarii:
Eh, uneori mai trebuie să te răsfeţi cu o rochie frumoasă, nu trebuie să fie scumpă sau nouă. Trebuie să te simţi bine!
cu timpul dorintele se schimba.
daca nu primesti atunci cand iti doresti s-arputea ca mai tarziu sa nu mai ai aceeasi satisfactie.
absolut. dar cateodata trebuie sa stai la rand ca sa te simti bine...:)
cateodata dorintele se schimba in nedorinte...
o sa ne imbracam in pantaloni
ceea ce s-a si intamplat :)
Mai există, oare, magazine în care se vând rochii? :)
*
Ce jandarm de cod ai - de multe ori nici nu am mai comentat din cauza asta...
curios, dar exista. femeile inca mai au nevoie de asa ceva.
imi pare rau. rau. nu ma mai certa si tu cu asta ca o sa inchid blogul de tot, ma simt aiurea. nu stiu ce sa-i mai fac.
si totusi nu mai e atat de importanta rochia azi....cum era o data. e asa un fel de...daca e, e, daca nu , nu...eu le am cu etichete ...bani aruncati...
corect. si nici eu nu mai sunt importanta azi...insa odata, am fost si eu tanara. :)
Schimbă-i tapetul...
Trimiteți un comentariu