Dragă nene,

de obicei merg cu pământul, dar ca să ajung mai repede acasă, mai iau şi autobuzul...apoi dragă nene şoferule, eu chiar te înţeleg. te-oi fi săturat de stopuri, de deschide uşile, închide uşile, de scaunul tău mai incomod decât o canapea fără arcuri, de roata aceea inexpresivă de car pe care trebuie s-o ţii in braţe toată ziua, de aceleaşi drumuri vechi, de oamenii plictisiţi...dar tu nu înţelegi nimic şi pe nimeni. ne-amesteci, ne înfricoşezi, ne cutremuri, ne laşi să te aşteptăm ca să-ţi iei ţigări de la chioşc, ne închizi uşile în nas sau ne pui muzică populară dimineaţa devreme...

nene, ca să mă înţelegi că te înţeleg, sunt de acord că oamenii ar trebui ori să meargă pe jos mai des, ori să coboare toţi odată în aceeaşi staţie...