gata.
acum să nu mai vorbim nimic despre dragoste.
cât de ciudat e să stai agăţat de scara unei vieţi.
şi viaţa aceea să danseze.
şi scăriţa să se mişte.
şi tu să cazi de sus.
pentru că nu te mai poti ţine.
ori că-ţi îngheaţă mâinile.
ori că scara e prea fierbinte.
totală nepotrivire.
acum să nu mai vorbim despre dragoste.
nici despre vremea de-afară.
şi despre ce să mai vorbim?
acum ne e frică să vorbim despre orice.
acum ne e frică şi să ieşim din noi înşine.
mai recunoaştem pe unde ne-om fi înfăşurat vieţile?
acum ne e frică să spunem şi unde am vrea să locuim.
în cine am vrea să locuim.
hai să ne rupem în bucăţele şi să ne împrăştiem prin oraş.
să umplem oraşul de ceea ce iubim.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
sa umplem orasul de iubireee:X
...:))
Buna
erys!
Am alungat zilele insingurate de iarna, si am chemat razele de soare ca sa ne dea culoare.
Sarut mana !Erys ,bine te-am regasit !
Hai să ne rupem în bucăţele şi să ne împrăştiem prin oraş.
Să umplem oraşul de ceea ce iubim.
o zi asa cum iti doresti!
imi surade ideea:) sa umplem orasul de ceea ce iubim zic, eu sunt dispusa :)
buna, iulisa!
sunt pregatita sa primesc culorile! sa ne-nvie, sa nu-ntoarca inca pagina...:))
buna, eddy! si bine ai revenit!
hai! forta cuvintelor o stim, ramane sa vedem cati s-arunca din cerul poeziei :))
cele bune, eddy!
stiam eu ca nu-ti displace asa gand! si mie mi-ar placea daca toate golurile fatale s-ar umple prin descatusarea inimilor si-a buzelor :))
Trimiteți un comentariu