imi imaginez ca e foarte greu sa fii bolnav si sa nu superi pe nimeni.
sau sa fii bolnav si mai degraba sa-ti musti mainile decat sa ceri ajutor.
imi imaginez ca e foarte greu sa te impaci cu moartea.
desi asta ar trebui sa ne fie lectia de fiecare zi.
dar nu este.
cel putin pentru cei mai multi dintre noi.
in loc sa o credem pe cuvant, ne targuim cu ea.
si speram in nestire, la infinit, ca maine, da, de maine, toate visele frumoase se vor intoarce in viata noastra si ne vor stapani sufletul pe vecie.
mi-as dori ca restul vietii sa-l traiesc asemenea unui fluture.
o viata aeriana, care sa sfideze moartea.
iar cand o fi si-o fi si nu voi mai putea zbura, tu sa ma prinzi in palma ta si eu o sa stiu inca odata ca nimeni nu m-a iubit asa cum m-ai iubit tu.
9 comentarii:
Cu siguranta e vorba de Palma lui Dumnezeu... pentru ca palmele muritorilor le vei gasi fie inclestate, sub forma de pumni inchistati, nemaideschisi ori palme desfacute, inerte, cazute la randul lor, nemaiputand sustine/adaposti in siguranta nici macar...un fluture.
Frumos si dur text, Erys. Cu mult adevar, mai ales in prima parte.
in afara de noi, pentru visurile noastre nu v-a lupta nimeni. noi trebuie sa le dam viata. in caz contrar ele ne vor da regrete si frustrari...
asa ca, eu continui sa ma targui pentru ca vreau sa imi mai implinesc un vis... :)
te pup
@Oana: stii, m-am straduit un pic ca sa nu sune atat de dur pe cat il traiam, il gandeam si-l simteam, asa ca a iesit ce-a iesit....:)
@geanina: n-a spus nimeni ca n-ar trebui sa luptam pentru implinirea viselor noastre. ele au locul lor special in viata fiecaruia. dar fie ele mai mici sau mai mari, adesea sunt intrerupte de situatii care nu-si au locul in niciun vis...si nimeni nu vrea asta.
iti doresc din inima sa-ti implinesti usor visul/visele si sa te bucuri sanatoasa de realizarea ta!
te pup!
Acum stau si ma gandesc cum mi-as dori eu sa imi traiesc restul vietii si imi dau seama ca momentan nu fac neaparat ceea ce vreau ci ceea ce trebuie...nu stiu cat de bun e acel trebuie.
Sper ca tu sa traiesti asa cum ai scris, o viata aeriana, asemenea unui fluture, pentru ca e in mod sigur mai buna decat un "trebuie".
Povestea fluturelui iubaret... ;)
@Lavinia: cred ca cea mai buna e combinatia ce vreau-ce trebuie, asa incat ceea ce trebuie poate deveni ceea ce vreau si invers. altfel nu prea se poate....uneori balanta se inclina mai mult inspre una din variante si atunci intervine frustrarea. exista totusi momente in viata, cand imprejurarile fac alegerea mai usoara , dar de obicei se ivesc tarziu ori prea tarziu. :)
@Catalin: iubeste si el, in felul lui...:)
Într-adevăr... Dar așa văd, în general, optimiștii lucrurile (că de mâine totul va fi perfect)... Din nefericire (nefericire din acest punct de vedere:) ), și eu sunt optimistă întru totul...:)
O seară plăcută, Erys!!
Trimiteți un comentariu