se spune ca un intelept si-a intrebat intr-o zi discipolii
cum pot deosebi momentul in care noaptea s-a sfarsit de ziua care a inceput.
unul dintre ei a spus: “cand vezi un animal la distanta si
poti spune daca e vorba de un cal sau de o vaca”.
altul a spus: “atunci cand
vezi un copac la distanta si poti spune daca este vorba de un castan sau un
stejar”.
inteleptului nu i-a placut
niciun raspuns.
“atunci cand”? l-au intrebat discipolii.
si inteleptul a raspuns: “cand vei putea privi fata unui om
oarecare si vei recunoaste in el pe fratele tau. daca nu poti face asta, chiar
daca soarele e sus pe cer, pentru tine insa este noapte”.
o sa spui “si ce-i cu asta”?
nimic, tu ce crezi?
12 comentarii:
Interesanta poveste, nu am mai auzit-o pana acum.
Cred ca are la baza 1 Ioan 2:9 si mai departe.
Multumesc. O saptamana cat mai buna sa ai!
cei mai multi dintre noi suntem mai mereu in noapte chair de-i mijlocul zilei...
Fratele tau in sens religios...;)
Problema e că deşi tu poate îl recunoşti drept frate, el nu te (mai) recunoaşte. Şi atunci, revenim la punctul din care am plecat. Again and again.
:)
poveste cu greutate...
e un fel de viata dincolo de varful nasului...
te kissuiesc!
@Robert: am citit povestioara mai demult, intr-un roman. si da, cred cu siguranta ca are la baza starea de traire a credintei oamenilor intre oameni.
numai bine tie!
@pandhora: pentru ca amagirea a fost preferata mereu. :)
@Catalin: da, frate! :)
@Oana: problema asta intra in categoria "frate, frate, dar branza-i pe bani". :)
@geanina: e un fel de taina stiuta si lucruri nevazute...:)
kisses!
Numai daca fratele e geamanul meu. E noapte inca, vezi?
@Mucegai Ales: nu vad, ca-i noapte! dar ce nu vad, nu inseamna ca nu exista...
Trimiteți un comentariu