Vise posibile, realitati imposibile

 

 

deasupra curtii se napustesc in fiecare zi niste pescarusi uriasi, cu ochi ca de gheata, nemiscati.

parca ii mana un vant turbat.

parca inadins se insira prin aer, pentru spectacol.

din ciocurile lor galbene scot sunete si tipete si vaiete.

daca ii ascult mai cu atentie, pare ca discuta intre ei in timp ce urmaresc cu privirea tot ce misca pe pamant.

stau langa tufele enorme de trandafiri singura, dusa pe ganduri, cu privirea atintita spre cer.

un cer albastru, senin si curat, de o frumusete perfecta.

si ma scufund in inefabila placere a clipei, intr-un vis.

bratele tale sunt doua aripi care ma adapostesc si impreuna zburam pana la cer intr-un zbor ametitor de dragoste.

si-asa ne departam incet, incet, de toate dezamagirile si tristetile de pe pamant...