te întrebi iar şi iar care eu îţi stă alături pe canapea.
absurdă întrebare.
mă faci să mă întreb şi eu care tu îmi stă alături pe canapea.
eu o clepsidră cu anotimpuri.
tu o întâmplare a sufletului.
eu un rid în jurul ochiului.
tu un mesaj din văzduh.
eu o scoică nocturnă.
tu o culoare instabilă.
eu învelită în umbre cuvinte poate chiar umbre.
tu naufragiat în colţurile depărtării.
tu-eu eu-tu...ori două note vechi ale obişnuinţei timpului.
cu mâinile şi visele împreunate.
imposibili posibili locuitori ai unui zbor neterminat.
care tu care eu înviorează nopţile
când doar perdelele moţăie lăfăindu-se pe lângă ferestre.
10 comentarii:
versurile tale au cadenta versurilor lui Nichita,suna minunat :)
Și iarna perdelele mai sunt în concediu? :)
Si cu mine cum ramane? Posibil imposibil...:(
Te pup!:)
Erys, tu mereu ma lasi fara grai...
Frumoase versuri, calda melodia.
@pandhora: nichita este o forta, poezia lui este deja un punct de sprijin, eu sunt inca pe drum. :)
@Catalin: iarna perdelele se transforma in fulare pentru girafe. :)
@geanina: sa intrebam secunda stabila instabila... :)
te pup!
@Oana: "fara grai" inseamna ca ai patruns in universul meu si-ti multumesc! :)
Timpul, enigma poeților. :)
@Costea: cred ca mai degraba timpul pentru poeti este un "cal inaripat" pe care doar ei stiu a-l conduce foarte bine. asa se explica faptul ca se pot transpune in orice timp si in orice spatiu vor ei si isi masoara in intensitatea sentimentelor toate aceste "calatorii"...:)
Trimiteți un comentariu