stau pe o banca in parc, alintata de razele soarelui.
imi inchipui ca cineva are sa ma prinda usor de brat si cand o sa ma intorc...vei fi tu.
"am intarziat putin!" ai spune.
si tot dorul ar pieri una, doua, ca prin farmec.
dar pe alee nu vad pe nimeni, decat dorul, care grabeste pasul spre mine sa-mi sara in bratele sufletului...
(painting - edwin austin abbey)
12 comentarii:
Erys, m-ai făcut să plâng, aşa... de dimineaţă... (ştiu că nu asta era intenţia ta).
În totalitate alături de tine în acest dor. Fugar.
dorul...vine usor, pleaca greu...
ca o melodie cuvintele tale,acompaniind aceasta incantatoare pictura care emana asteptare...
...ne-am despartit, n-a fost usor! Cat mi-e de dor, cat mi-e de dor...!
Mana ce mi-a-nprastiat, parul si gandurile...... :((
e iubirea!
uneori nu o vezi..o simti doar mangaindu-ti sufletul... :)
te pup!
Lasa aleea din stanga.
Din dreapta vine cineva. ;)
@Oana: nu,n-am vrut, fir'ar el sa fie de dor...:)
@pandhora: asta e, cineva trebuie sa-i faca un alt program, altfel asteptam mult si bine, ca doamna din tablou. :)
@Minnie: da, draga mea, dar bine ca ne putem desparti si ramane impreuna...
te pup!
@geanina: mangaie, dar mai si ciupeste! :)
te pup!
@Catalin: ah, ala este autobuzul 305...:)
...305 merge la Aeroportul Baneasa...:)
@Catalin: ah, tot la aeropooort? :)
Trimiteți un comentariu