aşa cum se complică un copac.
să spunem un stejar.
îl vedem azi apoi îl revedem după ceva vreme.
cu crengile răsucite către cer.
la fel cum se răsuceşte viaţa noastră.
azi suntem aici.
mâine suntem în altă parte.
departe de toate şi de tot.
şi ne răsucim împreună.
cu chipurile de care ne lăsăm atinşi.
apoi privim în urmă.
găsim mici trofee şi câteva riduri sub ochi.
şi celelate chipuri din viaţa noastră unde sunt?
ne-amintim doar de câteva cărări.
şi de câteva chipuri.
şi celelalte unde rămân?
chipul tau are ochi adevăraţi.
cândva voi privi în urmă.
şi noi aşa răsuciţi vom rămâne la noi înşine.
(pictura - linda moncla)
2 comentarii:
Ieri, in masina, pe autostrada rulam, ca sa zic asa cu multi km la ora. Nu spun cu cati insa spun ca mi -a venit in minte un fragmentel din viata mea la care nu m-am mai gandit de 14 ani! Fiecare detaliu mi l-am amintit....
Nu e un fragment tocmai placut. As fi vrut sa nu mi se intample mie dar poate ca e mai bine asa.....
Ma intreb, cine a decis ca eu sa ma uit in urma si sa revad in detaliu tocmai acea intamplare!
Hai te poop!;)
@geanina: da, adesea ne apar in minte fragmente de amintiri mai mult sau mai putin placute...in general cele neplacute :) cred ca intr-un fel, multe lucruri au ramas nepuse la punct in viata fiecaruia. ceva s-a incheiat cum nu trebuia sa se incheie sau ceva s-a intamplat cand nu trebuia sa se intample...
te pupacesc! :)
Trimiteți un comentariu