singur în adâncul unei lumini.
în lumina în care ştii că se petrece ceva.
şi nu vezi.
- văd acum două chipuri care seamănă.
două chipuri la fel care au nume diferite.
alături în aceeaşi fotografie.
- vrăjitorule, până unde alăturarea noastră e ceva fizic?
- ascultaţi-vă tam-tam-ul şi o să auziţi ce ştiţi.
hehe...vă place dansul.
staţi unul lângă celălalt.
vorbiţi chiar dacă vorbele nu spun mai nimic.
aşa o să ieşiţi din timp.
pavaţi-vă labirinturile memoriei cu pietricele colorate.
culegeţi-vă norocul de la picioare.
şi descântaţi-l cu intenţii bune.
şi niciunul nu va şti ce gândeşte celălalt.
şi totuşi amândoi veţi gândi la fel.
chipurile au surâs.
ca şi cum ar fi găsit comori bine ascunse.
apoi s-au aruncat de pe pod în cascada vieţii.
ca doi bulgări de soare.
10 comentarii:
pavam labirinturile memoriei cu pietricele colorate. asa o sa stim pe unde sa nu mai trecem. sunt nervoasa...asta e :))). pop...
te inteleg...mi se intampla atat de des si mie :))
da' voiam ca pietricelele colorate sa duca doar catre destinatii placute...
eu te pup!
nu mai cred de mult ca jumatatile ajung sa formeze un intreg...dar cu toate astea...sper...
speranta e buna, seamana cu dorinta foarte mult. poate ca intregul e idealul si aspiratia de implinit...insa cateodata ne multumeste si un sfert sau o jumatate :))
nici eu n-am spus "un bulgare"...ci "doi bulgari", adica fiecare cu cercul lui pana una alta :)
te pup!
Va fierbe apa :)
aaa...nu m-am gandit! trebuia adaptata saritura la conditiile specifice apei...si-apoi omologata :)
o sa fie un esec. ca de obicei :)
Doi bulgari care se vor topii si vor deveni un lac unic plin de pietricele colorate...
ce frumos ai spus!
multumesc, vera! :)
Lumina aceea e magică...de aia nu se vede :)
posibil...:)
Trimiteți un comentariu