pregăteşte-mă de drum.
pune-mi în bagaj săruturile nopţii.
îmbrăţişările dimineţii şi gesturile de copil.
şi-arată-mi cărarea spre tine.
strânge-mi mâna cu aripile bucuriei.
şi priveşte-mi paşii ce zboară uşori către necunoscut.
visez o călătorie de când ţi-am simţit primul dor...
8 comentarii:
Imi imaginez cu cata bucurie as deschide bagajul ajunsa fiind, in orice loc necunoscut ;). Pop...
cand te asteapta cineva cu dor drumul nici nu mai conteaza...
si vor dansa cu aripile bucuriei un tango...iar cu o simpla bataie a bucuriei, se vor ridica asa usor de la sol incat toata lumea va ramane curioasa sa asiste la imponderabilitatea dragostei celor doi...
nu-i asa?...te pup! :)
merita tot efortul :)...
...si iar o sa fie lumea geloasa :))
Ce frumos ai rostit...de cind ti/am simtit primul dor...
Calatorii cu doruri implinind, Erys!
asa sa fie tuturor, precum spui, Oana!
Trimiteți un comentariu