poate cineva nu vrea să fie fericit.
n-are decât să îndrăgească o pasăre călătoare.
s-o ocrotească la pieptul său cald.
şi-apoi pasărea să-şi ia zborul către cer.
sau să aleagă o colivie aurită şi plină de mărăcini.
poate cineva vrea să plângă.
n-are decât să se aşeze în faţa mării.
şi valurile să-i amintească de cântecul bucuriei.
şi de săruturile fără de sfârşit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Amagirile au intr-un tarziu gust funebru:(
multa speranta...mare amagire. azi e asa... :)
Amăgiri vor fi mnere, dar şi speranţă! :)
doar sunt niste iluzii moarte, nu? :))
pai asa-i azi...nu toate zilele sunt la fel :))
sperantele sunt niste colace de salvare indispensabile, dar de calitate din ce in ce mai indoielnica...:)
Săruturi amăgitoare...
aha, ai batut seaua...am priceput :)
Trimiteți un comentariu