aşa cum se complică un copac.
să spunem un stejar.
îl vedem azi apoi îl revedem după ceva vreme.
cu crengile răsucite către cer.
la fel cum se răsuceşte viaţa noastră.
azi suntem aici.
mâine suntem în altă parte.
departe de toate şi de tot.
şi ne răsucim împreună.
cu chipurile de care ne lăsăm atinşi.
apoi privim în urmă.
găsim mici trofee şi câteva riduri sub ochi.
şi celelate chipuri din viaţa noastră unde sunt?
ne-amintim doar de câteva cărări.
şi de câteva chipuri.
şi celelalte unde rămân?
chipul tau are ochi adevăraţi.
cândva voi privi în urmă.
şi noi aşa răsuciţi vom rămâne la noi înşine.
12 comentarii:
Zorii vor limpezi gândurile :)
Foarte, foarte faine versuri şi foarte bine răsucite. Felicitări.
le rasuceste noaptea iarasi...:)
multumesc frumos, miiutachan!
imi plac mai mult impletirile decat singuraticele rasuciri...
frumos ai scris :)
multumesc, pandhora!
Asta inseamna talent... e suficient ca unul sa citeasca aceste versuri si sa realizeze ca e vorba de un om talentat si sensibil.
M-ai dat gata cu rasucitul!
Bravos
Imi place, nu comentez mai mult, nu ma duce capul, sunt asa de rasucite gandurile mele:). O zi minunata iti doresc!
suficient sa ne rasucim si-apoi sa ne limpezim :)
multumiri, vera!
te pup!
multumesc de citire si cuvinte, robert!
gandurile rasucite ni le-a plantat cineva sub frunte tuturor...nu se stie cine :)
o zi frumoasa sa ai!
riduri sub ochi? nuuu...sunt doar riduri de expresie si sunt atat de dragute :). noi nu imbatranim niciodata:). ramanem vesnic tinere, vesele si frumoase :)))
imi place cum spui!
si de-ar fi asa cum spui...
mai bine asa sa fie, cum spui :))
Trimiteți un comentariu