necunoscutul semăna cu necunoscutul din visul meu.
ştiam că el mă aşteaptă.
ştiam că el mă gândeşte.
ştiam că el există.
şi mă întrebam cui o să-i mai spun eu gândurile mele.
şi o voce necunoscută îmi răspunse.
mie.
şi pomii începură să zâmbească din rădăcini.
chiar dacă nu era lumină.
dar o voce era un bun motiv pentru lumină.
8 comentarii:
Un vis din ziua în care s-a născut Lumina...
nu cauta in necunoscut. nu vei gasi decat alte intrebari :). pop...
se potriveste...
poate fi si din ziua in care a fost vazuta :)
nu poti gasi nimic daca nu cauti :)
te pup!
Cred citirea poezilor de pe blogul fac parte din pregătirea mea pentru BAC! :)
:)) si nici macar nu-s profesoara! mai am si eu multe de invatat :)
Patratel drag, iti doresc din suflet sa treci cu bine acest examen important! si-ti multumesc ca lasi ca ecoul celor citite aici sa te atinga.
frumos ai scris.
multumesc! te pup!
Trimiteți un comentariu