mângâi încet buza subţire şi umedă a unui pahar.
ca şi cum aş vrea să-l conving să se umple cu amintiri.
unele amintiri îmi sunt pur şi simplu.
altele mă fac mai întâi să plâng şi apoi să râd.
mi-amintesc cum odată mi-am omorât pasiunea.
cum ţi-ai fi omorât calul pe care nu-l poţi ţine în frâu.
ceva îmi şopteşte însă că nu s-a întâmplat doar odată.
şi-mi amintesc de multe multe plecări.
unele nu erau chiar plecări ci mai degrabă plutiri.
mi-amintesc că după toate socotelile reieşea că trăisem odată o altă viaţă.
poate una din multele vieţi.
să fi fost asta una din cele mai importante.
şi să fi rămas de la ea cu urmele unei puteri.
si să pot vedea şi înţelege acum  lucruri neînţelese de alţii.
mi-amintesc de câteva lucruri pe care n-am putut să le rectific.
şi de durerea umerilor mei ce cărau vina altora.
mi-amintesc de un preot care şi-a lipit palma de fruntea mea.
si mi-a spus să fac bine şi să-mi trăiesc viaţa.
ce ştia el.
şi-mi-amintesc că în pahar au mai rămas câteva picături.
le sorb şi devin iaraşi o necunoscută.