fiecare om şi-ar desena câte-o lună pe cer.
şi seara când flăcările apusului se sting
nu s-ar mai aprinde lumânări la ferestre.
săgeti argintii ar sta înfipte în crucea nopţii de pe fiecare acoperiş.
când plouă fiecare şi-ar lua-o de-acolo.
şi ar ascunde-o sub pernă.
şi toate cărările întunecate ale visului i-ar fi luminate.
şi de câte ori nu şi-ar lua luna în braţe.
şi-ar bate la câte-o uşă.
şi-ar dărui-o.
şi s-ar topi apoi în sucul cald al unui sentiment definitiv.
6 comentarii:
"sucul cald al unui sentiment definitiv..."
exista oare acest definitiv?
ce multa imaginatie ai :D eu nu m-as fi gandit la asta...
si daca pana la urma dispare?:)
intr-un anume moment, da. sau macar impresia ca exista este definitiva. de-aceea n-am adaugat si "irevocabil" :)
mi se pare prea mult ca un vers sa nasca o judecata sau o disputa... intentia lui e doar de a crede, a celui ce citeste de asemenea. si mai ales de a nu confunda nalucile ratiunii cu ale imaginatiei.
sa ai o zi frumoasa si vesela, pandhora!
multumesc, lavi! n-am mereu imaginatie, insa o chem la ordine si vine doar cand vrea...:)
si daca dispare luna definitiv?
nu stiu...se va gasi alt simbol, asa cum prometeu a gasit sa fie al lui fulgerul, chiar de zeii murisera.
desi vom fi cu adevarat vatamati :)...
sper sa nu dezamagesc:). eu nu as darui luna! as tine-o sub perna...visele mele au nevoie de lumina...inca. zi faina...
nu dezamagesti...e luna ta! :)
zi frumoasa sa ai, geanina!
Trimiteți un comentariu