pe umărul meu stă o pasăre.
ciuguleşte veselă din firele de păr.
mă priveşte în ochii negri şi-şi vede mai departe de treabă.
apoi mă-ntrebă dacă mi-e sete.
sete?
da sete să fii naivă şi temătoare.
îi spun că poate setea nu e sete.
o fi ceva ceva sigur nesigur care răsuflă încet.
poate.
şi priveşte preocupată cerul.
şi-şi adună aripile inofensive şi calme.
şi-l privesc şi eu.
şi mă văd plutind.
uite cea din interiorul meu pluteşte.
pluteşte pe deasupra gropilor acoperite.
pasărea asta m-a învăţat să mă ridic.
şi să ţin calea soarelui şi-a zărilor senine.
.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Să n-o scapi!
uneori visez ca plutesc...
gandurile ne sunt pasari...uneori gurese,alteori de prada...
n-o scap...:)
e de bine...chiar daca gandurile uneori ne sunt mai ascutite :)
unde e pasarea? mare nevoie am si eu de ea....zi faina...
face ocol si va poposi si la tine...stie toate gandurile :)
seara placuta sa ai, geanina!
Trimiteți un comentariu