somnul pe canapea e mereu fărâmiţat.
de vise de gânduri de întuneric de linişte.
chiar dacă mă cufund în ea ca un om care crede că ştie.
care crede că e stăpân pe situaţie.
imaginile vin şi pleacă vin şi pleacă.
unele însă mai rămân.
pe ele n-are cine să le fărâme.
n-are cine să le ia.
poate vor rămâne mereu cu mine.
căci cine să mi le fure.
şi-or trăi ele cât oi trăi şi eu.