nişte oameni şi-au dorit odată un cer nou şi-un pământ nou.
un pământ plat pe care să-l remorcheze cerul.
şi nimeni să nu-şi dea seama.
şi-ar fi dansat pe duşumelele plate şi mişcătoare.
şi s-ar fi sărutat.
şi s-ar fi gândit.
în timp ce toate cele făcute ar fi rămas uşor în urmă.
mie nu mi-a trecut aşa ceva prin minte.
doar rareori s-a întâmplat ca unele flori să ştie câte ceva.
au spus ele că ştiu dar nu spun nimic.
oamenii aştia sunt năuci.
sigur trebuie inventat un nou romantism.
sau ar trebui reparat cel vechi.
pentru că la orice zguduire sau cotitură oamenii pot zbura din ghete.
şi se pot trezi în afara vieţii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
:) si daca ii gasesti...sa facem un castig zic:)) sa- mi dai si mie vreo trei mesteri, ca am de lucru :)). pop
nu ma-ndoiesc c-ar fi ceva de lucru :))
sa ai o zi placuta!
Aduce a profeție...:)
oare ma aflu intr-un blocaj energetic? pastrez lucrurile doar pentru propria-mi uimire... :)
Superba postarea...Si filmul The Notebook este superb.
Imi place coltisorul acesta al tau. Voi mai trece pe aici>:D<!
multumesc, ana-maria! sisa ne reintalnim oricand cu aceeasi placere!
Mesteri mari, calfe si zidari....
Frumoasa postare, Erys...cu tâlc!
Melodia (și filmul) - superbe, impresionante. Aduc și duc cu ele emoție vie.
mersi, oana!
...socotelile sunt bune, dar zidurile se tot surpa :)
te pup!
Perfecta! Absolut perfecta. Sincere felicitari! Cipi
multumesc mult, cipi! ma bucur ca ti-a placut...:)
Trimiteți un comentariu