alergam să prind viaţa.
şi-acum nici nu mai ştiu pe unde e dragostea.
pe unde umblă.
sau pe unde am uitat-o.
poate stă împachetată pe undeva.
poate a găsit-o cineva.
poate a confundat-o cineva cu o pâine şi a dat-o la câini.
la cei ce ştiu să mănânce bine.
trebuia ţinută de toarte sau de mâini.
aşa cum se ţine orice lucru.
asa cum îşi tine oşteanul arma.
oşteanul ştie bine cât valorează ea.
şi eu alergam să prind viaţa.
ca un oştean prost.
în afara serviciului.
alergam să prind viaţa.
şi nu ca s-o rog ceva.
ci ca să-i dau dreptate.
că pantofii niciodată nu dansează singuri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
14 comentarii:
Ba dansează, însă după cum le cântă sufletul ascuns în tocuri... acolo unde doare cel mai tare când pășești *prea* apăsat...
Nu mai alerga. A venit viața după tine. S-o dansezi.
Uneori, deşi ne grăbim, întârziem lşa întâlnirea cu viaţa...
de ce n-ar fi asta raspunsul pe care-l asteptam?...multumesc! :)
cam asa se intampla...:)
incalta pantofii,prinde viata pentru ca tu ai dreptate cand spui "că pantofii niciodată nu dansează singuri"...
prinde viata, eu te ajut cu pantofii si hai sa cautam dragostea :). trebuie sa fie...ce-i al tau cu siguranta e pus deoparte :)
da, ai dreptate, trebuie sa-i insufletesc putin!
te pup! :)
multumesc, geanina! abia astept sa vad daca intr-adevar asa e! :)
imi place mult :)
poate dragostea e ratacita tot prin viata pe undeva, si cand vei prinde viata o vei prinde si pe ea.
Atunci sa-i incaltam!
asa e!:) danseaza doar pe o muzica buna:>
multumesc, lavi! dragostea e pretutindeni....sta sa ne prinda :)
sa miscam lucruri nemiscate...:)
atat cat sa fie pe placul inimii...:)
Trimiteți un comentariu