omul a uitat să sărbătorească.
i se pare că firescul include şi haosul.
că nemişcarea sau mişcarea sunt totuna.
înclinând mai mult spre nemişcare şi făcând pe inocentul.
acum mă uit pe fereastră şi simt că în curând ceea ce este gol se va umple.
că ceea ce este vechi se va schimba în nou.
şi mişcarea eternă salută din mers un om trecător.
şi îi arată floarea.
omul se gândeşte doar la fruct.
şi uită să sărbătorească aşezarea timpului într-o formă nouă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
ma catar pe-o raza
sa sterg soarele
de urmele tristetii...
pup :)
s-ar putea sa cobori
cu un copil de mana
si in mana
la care ar fi inutil
sa-ti mai tii ceasul
va dainui tineretea...
:))
pupici!
Trimiteți un comentariu