marți, 27 martie 2012
Ifose
în prostia mea credeam că nu se poate trăi la infinit numai din ifose.
credeam că la un moment dat ifosele multe dau crampe la stomac.
şi de-atâtea creampe ifosele trebuiesc vomitate.
cei care nu mai cred în nimic o duc mai bine.
uşi deschise, invitaţii pe fotolii, părticele de pradă, interese satisfăcute.
posibil că a nu mai crede în nimic e o clauză a contractului lumii cu lumea.
cu lumea asta care arată întocmai ca o societate pe acţiuni.
posibil că e plăcută uitarea fricii de acţionarul majoritar.
acţionarul acela majoritar moartea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comentarii:
Ia să uiți tu de tema asta...
am inteles, sa traiti!
da' pot sa-mi amintesc mai tarziu?
nu sunt de acord, consider ca cei care nu mai cred in nimic merg din ce in ce mai rau si se simt straini.
frumos ai scris :)
Ei da , nici pânătr-acolo . De ce ? optimismul unde e ? sunt multe lucruri frumoase Ştii , o vorbă adaptată spune că optimistul e un pesimist bine informat , de ce nu ? (nu că ai fi pesimistă)dar pentru fiecare e un cineva doar al lui .
am niste optimism in plus :). ti-l daruiesc. nu accept nici un refuz! :P. pop
M-am speriat după ce am citit postarea.
Să lăsăm ifosele oamenilor prefăcuţi şi să ne bucurăm de viaţă, dacă moartea e acţionar majoritar! :D
se simt straini?...da' e evident ca se simt foarte bine in lumea lor :)
iti multumesc mult!
hehehe...pai atunci sa spunem ca sunt un pesimist bine informat :)
cat despre cineva-ul acela, da, da...asa este.
da' aici e un "ceva" sau "altceva"...care de asemenea, sunt si ei ai fiecaruia, dupa alegere.
sa ai o seara placuta!
daca nu ma mituiesti, accept si-ti multumesc cu imbratisari! oricum, e drept ca se traieste bine din daruri :))
imi vine sa te pup! cum am reusit sa te sperii eu pe tine? e un adevar ca moartea ia ce-i mai mult si i se cuvine totul, mai mult decat noua viata :))
acum chiar te pup!
Nici pesimism, nici optimism... realism cât cuprinde.
macar stiu cum e sa ai din toate cate nimic...:)
nu te mituiesc, te oblig sa o primesti :P. se traieste bine si din darurile de suflet? :P
cred ca asa e cel mai bine :)
da, pentru cine stie a le primi, viata pare mai bogata! stii bine ca primesc cu mult drag si insetata darurile de suflet, da' te-am tachinat si eu putin :)
si eu cred la fel...:)
Trimiteți un comentariu