curios cum îmi ghiceşti cealaltă jumătate a cuvintelor.
jumătatea pe care nu reuşesc niciodată s-o exprim.
de ruşine de impotenţă de frică de negăsire de complicat de repezeală de inhibiţie de control...
cuvintele-mi sunt ca sticlele jumătate pline jumătate goale.
jumătate goale cu golul pe care îl cunosc da cred că-l cunosc cel mai bine.
atestatul absenţelor şi a consumării lor în mod egoist.
pe care îl transfer mereu dintr-o sticlă într-alta într-un demers cognitiv posesiv obsesiv.
jumătate pline cu umbre care se duelează pentru interzicerea inutilului.
cu nevise care-şi trădează limitele inexistente.
cu eu şi tu cu eu şi eu cu tu şi eu şi ale noastre oglinzi.
cu priviri cu sfiiri cu porniri cu scântei foc flăcări sfârşite-n noi.
cu transfigurări inaugurări tatonări eludări invadări excavări eliberări.
ce vreau să spun.
vreau să spun că nu spun.
mă derutează aceleaşi cuvinte mereu.
cuvintele care sunt la fel dar care nu sunt la fel care nu ţintesc la fel care nu colorează la fel.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
La o mai atentă privire...a inimii... nu e deloc curios.
Să-ţi fie cuvintele (primite/oferite) balsam, nu ghilotină...e atât de important...
sa ne fie, oana, iti multumesc!
vad doua zambete de-ale tale asezate pe puctele de suspensie :))
Aha...
îți citește gândurile...
mi le citeste viata...cu ea discutam asa aprins :))
cum ar veni - ai o părere, dar nu ești de acord cu ea... :)
Da, stai bine cu vederea :)
Pup!
si intotdeauna face tot cum vrea ea...:)
cum ar fi cuvintele...care sunt un mijloc imperfect de comunicare :)
ea/eu...face/fac cum vrea/vreau cum vor cum nu vor cum pana cand sa vrea si ele cuvintele...:)
Trimiteți un comentariu