sâmbătă, 10 martie 2012

ce prostii îi mai trec prin minte bunicii.
îşi descântă cafeaua.
în pauza de înregistrare a timpului.
se uită aiurea se gândeşte aiurea.
la cine-o mai fi inventat şi roata.
o fi fost vreun visător.
o fi fost vreun aventurier.
un inconştient care a escaladat norii.
şi-a văzut el că pământul e cumva şi că se dă de-a dura.
şi de oboseală o fi avut un gând.
nu ştie nimeni precis.
mai bine şi-ar vedea de cafea şi de primăvară.
de primăvara care se pregăteşte acum să aducă pe lume flori noi.
şi iarbă nouă.
şi-apoi câte primăveri o să mai prindă?
cât de multe?
pe ghem n-are la dispoziţie prea mult timp.
nici măcar n-ar trebui ca să mai piardă încă o primăvară.
şi-o legăna în leagăn un vals.
şi s-a supărat ca văcarul pe vaci.
şi-a plâns.








5 comentarii:

geanina spunea...

bunicii i-au mai ramas multe primaveri :) si are tot timpul din lume sa se gandeasca, sa admire tot ce ii face inima fericita! eu asa ii doresc :)

erys spunea...

da, geanina, bunica sa-si bage mintile in cap :))
te pup!

pandhora spunea...

m-a emotionat poezia ta...
primaverile bunicii...
candva ne vom da seama ca si primaverile noastre se vor imputina...

erys spunea...

:)...
eu am inceput deja!

pandhora spunea...

nu spune asta...