Câteva note

am văzut eu că paşii ţi-s mai mari.
mai mari şi mult mai grăbiţi.
ca-ntr-o fugă ilegală.
ca-ntr-o simfonie ameninţătoare.
mergi de parcă în curând vei face un salt.
din lumea în care nu se întâmplă mai nimic.
în lumea în care luna ştie exact când şi cum să stingă lumina.
dar n-o să sari încă dintr-o lume în alta.
încă nu poţi.
aşteaptă până când explodează florile de măr.
şi până când pământul le cerşeste petalele calde.
acum închide puţin ochii.
şi încetineşte-ţi paşii.
ca-ntr-o simfonie care are şi părţi limpezi.
în care nimeni nu-şi pune întrebări.
ci doar e el însuşi.