dar nu-i nimeni aici.
la poarta primăverii n-a mai rămas niciun poet de serviciu.
nici n-ai pe cine să-ntrebi dacă au mai crescut copacii în zăpadă.
au plecat cu toţii în căutarea frumoaselor femei.
a muzelor cu sâni descoperiţi şi albi.
să le servească dorinţele ca întotdeauna.
să-i smulgă din oglinzile poemelor lor.
şi să-i elibereze din colivia păcatului.
la poarta primăverii zilele intră singure-n înserări.
şi păsările fac cu ochiul ceasornicului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
bucurii de-o secunda
pierdute iubiri.
poetul.
cautand
pe acorduri de primavara
o lumea tacuta...
:) noapte faina...
frumos ai scris.
:)
cuvintele s-au predat
au iesit cu mainile sus
si le turnam pe gat zambind...
:))
te pup!
multumesc, lavi!
te pup!
:)
Asa sunt unele dimineti...pustii.
cred ca da, oana!...:)
Trimiteți un comentariu