uite, vine noaptea.
şi tu cu obrajii fierbinţi şi pieptul neliniştit cauţi linişti.
cauţi să fugi de gâlceava din suflet.
cauţi să te fereşti de gândurile care aruncă necontenit cu pietre.
te simţi din ce în ce mai mic şi mai neînsemnat.
şi te duci într-o cameră pustie.
într-o cameră fără culoare.
unde te-aşteaptă singurătatea.
unde cad întruna baloane de săpun parfumate.
şi niciodată nu reuşesc să-ţi umple vasul trupului tău.
cum asta, omule?
e trist.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
singuratatea nu poate fi decat trista...
sa fii constient de ea e si mai trist...
camera unde cad baloane de sapun mie imi pare vesela, astefel incat oricat de trista as fi, balonasele m-ar inveseli macar pentru o secunda :). zi fainaaa...
sa fii constient de ea e trist...da, pandhora, e trist.
imi place nespus firea ta vesela si optimista! de-as fi si eu asa...:)
zi minunata sa ai!
Singurătăţi care vin, pleacă...uneori ai sentimentul că eşti singur, când de fapt nu eşti. Şi invers.
Te pup cu drag.
asa este, dar mai exista si singuratati olimpice...:)
te pup, oana!
Poate primavara va face minuni...
poate...e multa nevoie de minuni pe pamant :)
Trimiteți un comentariu