nu-mi lăsa mâinile goale.
umple-le tu cu adieri dulcegi.
sau cu mişcări proaspăt cosite.
sau sculptează-mi veşnicia pe chip.
despleteşte te rog şi părul alb al iernii.
apoi piaptănă-i gândurile cu fire de iarbă.
ea va adormi şi tu îmi vei cânta.
îmi vei cânta din aripi sau zgomot de petale.
aşa cum fac toate umbrele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
frumos:) ce imi place sa ma joc cu umbra ;)) hehe.
Erys...fără cuvinte. Fără alte cuvinte.
Magnific împletit.
si atunci, fericirea va fi vizibila
in intunericul asteptarii, zadarnice
pe canapeaua ticsita cu amintiri,
o umbra va fi mereu lanaga tine :)
si eu si eu :)...zi fainaaa...
Oau, de mult nu am mai citit ceva aşa de expresiv! :)
jucausa mica ce esti! :)
te pup!
oana, multumesc mult!
o seara frumoasa iti doresc!
adica pana acum...nu prea? oau! :))
pupici si-o seara placuta!
gandurile ti-s calde
caci vezi de departe fericirea
cum isi odihneste valurile
langa puntea de cuvinte albe...
te pup si iti doresc seara frumoasa!
:))
Ce cauți tu la Hades?
Am citit poezii, unele mai expresive, altele nu prea, dar asta m-a făcut să spun oau;)
Pe blogul tău mereu găsesc ceva sensibil! :*
Seară faină!
iaca m-a invitat la o bere si seminte. sa mai despicam si noi despre linia care-i desparte pe pamanteni de lumea sa :)
glumeam si eu :) iti multumesc!
Trimiteți un comentariu