tiptil-uri.
pâş pâş-uri.
de când te cunosc astea-s mersurile tale.
te muţi de colo colo.
aşa te-ai mutat şi în mintea mea.
ţi-aduci aminte, eu eram un punct.
mă mişcam pe asfalt.
şi amiaza ţi l-a scos în cale.
ai lăsat valiza din mână.
şi te-ai învârtit în jurul lui.
şi-ai luat deodată din valiză ceva.
un buchet de cuvinte.
nici mare nici mic.
trebuie să ţi-l aminteşti, era unul din recuzită.
cioc, cioc, cioc...
am jurat că nu deschid necunoscuţilor.
m-am răzgândit, m-am uitat pe vizor şi nu păreai necunoscut.
deşi întotdeauna dincolo de vizor e ceva la care nu te aştepţi.
şi-am deschis.
eu, inima sau mâinile mele, nu mai ştiu.
m-ai salutat şi mi-ai aruncat buchetul în braţe.
şi nu mai ştiu dacă l-am prins sau a căzut pe jos, era unul din recuzită.
cuvintele le ştiam, acum nu le mai ştiu că se şterg permanent.
dispar unele apar altele.
nici nu mai are importanţă.
n-aveai ţigara în colţul gurii, nici pălărie de fetru.
dar te-am invitat încălţat în salon.
şi-ai intrat uşoooor uşoooor.
parcă într-un deget de la picior.
şi te-ai aşezat pe canapea.
ţi-aminteşti...
şi-acum locuieşti într-un colţ de canapea.
privindu-i pe toţi care îmi trec prin minte.
pe toţi care-mi trec grăbiţi, indiferenţi, veseli.
urmărindu-mă cum râd sau cum plâng.
şi-acum locuieşti în mintea mea.
aşa cum locuieşti oriunde.
cu un singur lucru nu mă pot obişnui.
nu pot să te întreb niciodată ce face luna.
şi tot mă-ntreb, ce-o fi făcând luna la ora asta?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
14 comentarii:
La ora asta, luna doarme, visează, se adună din punct, se transformă în acoladă și stă la tine-n gând, ca-ntr-un perpetuu balansoar cu firele fragil agățate de...cer.
Pâș-pâș...
Am plecat din mintea ta.
Ești fericită? :)
am intrat incet sa nu-ti sperii gandurile. nu stiu ca face luna, dar stiu ca ea ne stie toate visele, shhhh sa nu zici la nimeni. am plecat, ciao :).
incui tu.
o vad...doarme intr-o sticla de lampa...:)
Acum luna se bucura de versurile tale...Cat de mult imi plac. Stii cat de linistit si placut iti simti gatul atunci cand inghiti o lingura de miere, pe timp de raceala?...La fel simt si eu versurile tale, ca o miere pe suflet. Bravos!
nooo, ai trantit usa. unde te-ai mutat? :)
mai stai, mai stai!...am dat draperiile la o parte, poate vine si ea :)
multumesc, vera! luna-i ciudata si distanta, nu calda si sensibila ca tine...
La ora asta cred că se uită la noi şi zice: Uită-te la ei cum se chinuie, şi nu văd ce e în faţa lor!
daca vine retine-o! serveste-o si tu cu ce gasesti, cica nu e prea mofturoasa...ca vin :)
ar fi mai bine sa nu ne vorbeasca de rau...:)
nu-i mofturoasa, e obeza...da' stiu ca n-o sa vina. cred ca a prins-o un nor de-un picior :)
Buna erys!
Vreau sa-ti spun ceva:
stii ,luna a fost la mine ,mi-a oferit-o cineva ( ai vazut si tu cand a fost rapita,chiar am dovezi pe blog http://iulisa.blogspot.com/2012/02/miercurea-fara-cuvinte_14.html) in dar, dar pt ca plangea intr-una,am deschis fereastra si a plecat ,nu stiu unde, nu stiu la cine ,stiu doar ca nu mai e la mine.
O zi buna!
buna, iulisa!
stiu ca era pe blogul tau cineva care mangaia luna pe crestet...aha, o ademenea sa se lase daruita. deci pe la tine era de nu stiam de ea...o s-o cert chiar eu cand o s-o vad, pentru ca e inselatoare :)
Trimiteți un comentariu