În acelaşi sens

mă linişteşti spunându-mi că aşa e viaţa...

într-o zi faci cumpărături banale.
ajungi cu cumpărăturile acasă şi nimic nu-ţi este de folos.
într-o zi faci o vizită plicticoasă.
într-o zi te trezeşti că faci aceleaşi mişcări ca-n toate zilele.
din dormitor în baie.
din baie în bucătărie.
te-apleci şi iei din dulap ibricul.
îl aşezi pe foc.
deschizi geamul să vezi cum e afară.
cât fierbe apa inspectezi  frigiderul.
citeşti ziarul şi nu vezi că-i de ieri.
te duci la şifonier, alegi şi-mbraci bombănind aceleaşi haine.
schimbi două trei vorbe dacă ai cu cine.
alergi pe scări.
alergi pe stradă.
dai câteva telefoane.
dacă ai noroc te intersectezi cu necunoscute.
dar nu te mai întrebi despre ce e vorba.
nu mai ai nicio curiozitate.
alergi pe stradă.
alergi pe scări.
te trânteşti fără chef în canapea.
iei telecomanda în mână şi crezi că vei vedea ceva nou.
schimbi câteva vorbe dacă ai cu cine.
şi renunţi şi la discuţiile contradictorii care incredibil te-apropiau de celălalt.
într-o zi te trezeşti că viaţa comună dacă o ai se pierde.
mişcările automate îi iau locul.
nu mai contează ce-a fost.
sau dacă ce-a fost are vreo legătură cu ce este.
într-o zi te trezeşti gândindu-te.
cu frică.
gândindu-te că dacă dispari nu rămâne după tine decât o amintire.
decât o amintire fugară.