Niciun dacă

dacă nu erai tu era alta.
dacă nu erai tu era altul.
cam asta-i tot.
şi ce trebuie să facem?
la cine să alergăm?
totul e ca un ciclu neconvingător.
totul e ca un cântec stupid.
parcă văd omenirea înşiruită.
aşteptând de dimineaţă.
între talpa cerului şi obrazul pământului.
aşteptând la un ghişeu suspendat în fum.
un ghişeu la care se împart lucruri pentru viaţă.
şi eu am primit lucruri.
la fel ca şi ceilalţi, la fel ca tine.
lucruri despre care nu ştiam că mă reprezintă.
lucruri care se-ntâmplă.
şi pe care nu le-am cerut niciodată.
si pe care dacă nu-mi plac n-are cine să le gonească.
şi instrucţiuni pe care nimeni nu le poate descifra.
instrucţiuni despre realitate.
care mereu mereu trebuie să fie alta decât cea cunoscută.
acum sunt eu, nu e alta.
acum eşti tu, nu e altul.
şi mai sunt o mulţime de senzaţii.
şi să stii că senzaţiile nu s-au împărţit în mod egal.
ar trebui să nu mai existe tot felul de întrebări.
pentru că toate lucrurile au etichete pe care scrie acum.
nu după aceea.