nu prea ne împăcăm bine.
să ştii, mereu ne vânăm greşelile şi defectele.
şi tu şi eu căutăm răspunsuri fără riscuri.
adică stăm pe loc.
nu, zburăm, da' e un alt fel de zbor.
adică un zbor artificial.
da, zici că zbori da' nu zbori.
când ceva nu există nu există.
când ceva nu există găseşti altceva care există.
ori e ceva ori e altceva.
şi-ntr-un lac minunat mişună fiinţe ciudate.
hai mai bine să tragem draperiile şi să ne culcăm.
hai ca să nu ne certe luna.
poate ne dezbracă şi ne face argintii.
ha, şi n-o să mai ştim câte degete avem la picioare.
vrei să spui că într-o casă goală poţi găsi ce vrei?
deschide-i uşile şi vezi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
suntem case goale uneori...sau golite...
e cineva la usa oare?
bate cineva?
cateodata trebuie sa bati la sapte usi ca sa se deschida una :)
Spațiul nu are uși!
Nu te mai plânge!
nu ma plang. ma cant. trebuie sa fie usi. altfel cum s-ar gasi laptele cu mierea sa se ia de mana si sa alerge prin univers ? :)
Da, într-o casă goală poţi găsi ce vrei...dar atunci când visezi. Ştii, n-am avut niciun vis cu uşi închise, toate erau deschise şi răzbătea gând curat şi dor de visare prin ele...
...eu am avut vise de noapte cu usi deschise. atat de deschise, ca nu era nimic dincolo de ele. dadeau direct intr-o prapastie...si eu pe marginea ei doar incercam sa tip, caci in vis niciodata n-am reusit sa scot vreun zgomot...
in rest, imi place sa cred ca oricand se pot deschide usi dupa care se ascund lucruri nebanuite...un alt fel de joc al vietii.
Trimiteți un comentariu