vorbim de obicei despre orice, dar interiorul nostru a fost dat uitării...în locul lui am pus maşini, bursă, calculatoare, informaţii pe fir...observăm din ce în ce mai puţin ce se întâmplă cu vieţile noastre, nu ne impresionează mai nimic, privim împrejurimile ca pe nişte mobile, locuim mai mult la serviciu decât acasă, lozincile iau locul propriilor păreri, curajului îi curge nasul, romantismul e văzut ca o absurditate, suntem înconjuraţi de oameni, dar suntem singuri...şi dezarmaţi.

melodia n-are de-a face cu subiectul. nici nu ştiu despre ce se cântă.