a spune adevărul este util aceluia căruia i se spune, dar dezavatajos pentru cei ce-l spun, pentru că-si atrag ura.
ce importanţă are prin ce metode caută fiecare adevărul? la o taină atât mare nu se poate ajunge decât pe un singur drum.
să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu ştiu să-l asculte.
nu din dorinţa de a mă înregimenta în categoria înţelepţilor, adaug şi eu ceva despre încredere...
încrederea e darul cel mai de preţ şi mai minunat pe care un om îl poate oferi altui om. nimic nu se compară cu încrederea. nici banii, nici plăcerea, nici timpul. când sunt semne că eşti lovit exact unde te doare mai tare, e timpul să nu-ţi mai acorzi încrederea altuia...vorbind despre prieteni...un prieten trebuie să te înalţe dincolo de unde credeai că e posibil. dar nu uita că un prieten e gata oricând şi să te lovească unde eşti mai sensibil...şi asta doar pentru că l-ai lăsat să se apropie prea mult, iar el a considerat prietenia doar o joacă...când găseşti un prieten adevărat, cinsteşte-l cum se cuvine. pentru că încrederea şi prietenii se găsesc greu.
16 comentarii:
toate aceste vorbe sunt adevarate.
prietenii de incredere se gasesc rar astazi, si trebuie pretuiti.
@Lavi: prietenii adevarati, trebuie pretuiti, rasplatiti cu aceeasi prietenie si pastrati aproape de suflet...asa e, draga mea!
da...se gsesc greu si se pastreaza si mai greu...
cat despre adevar...cred ca ar trebui administrat in cantitati homeopatice altfel poate fi toxic pentru foarte multi :)
daca le analizezi la rece, toate aste vorbe sunt paradoxuri sau utopii. ce-i adevarul cand traim datorita minciunii. o momeala pentru idioti dostoievskieni. hartie de mushte unsa cu miere
@iT: asta cu mustele e buna. ai mare dreptate, insa chiar daca stiu toate astea, nu inseamna ca totul e mai usor...:)
@pandhora: s-a inventat oare vreun instrument de masura?...:)
vezi si tu acuma, sa ai dreptate e nefolositor. râde lumea de tine sau zice ca esti prost, sau prea destept sau etc. cat inca esti in viata :)
pai vezi? sa ai dreptate e nefolsitor. prictisitor. interesant devine cand minti frumos. drumul spre sublim e pavat cu cele mai frumoase minciuni. sper :)
@iT: nu-mi place sa fiu mintita. drumul celui ce minte poate duce spre sublim, cum spui, dar al celui mintit duce spre infern...nu fac caz de minciunile marunte si inofensive, ci de cele care te scufunda in intuneric si ireal. o sa fiu sincera cu tine si o sa-ti spun ca eu am avut parti din viata aparente, datorita minciunii din jurul meu. toate astea au lasat urme de nevindecat. cand am stiut adevarul, tot ce traisem arata de parca n-ar fi fost trait. da, cei ce plantasera minciuna sunt bine merci, iar eu sunt inca sub talpa fricii si-a confuziei. un loc din care nu stiu daca ma voi ridica vreodata. astfel ca minciuna s-a dovedit a fi fost mai puternica decat adevarul si poate a fost nevoie de ea pentru ca adevarul era periculos. e greu sa ma obisnuiesc cu asta, e un conflict continuu intre a-mi accepta trecutul sau a mi-l renega...
incerc sa te provoc fara sa ajung dezagreabil, un risc permanent.
prin urmare nu minciuna e dureroasa ci schimbarea starii de la minciuna la adevar sau invers. fractura asta produce dramele. paradoxul ar fi ca nimeni nu cauta minciuna pentru ca ea e omniprezenta, in schimb ne obstinam sa cautam adevarul. sa-i dam loc in gandire. mai devreme sau mai tarziu ciocnirea dintre minciuna si adevar, care sunt parte in fiecare, va produce conflictele mai mult sau mai putin devastatoare care puncteaza viata. s-ar zice ca sanatatea psihica e darul de a face sa convietuiasca in creier cele doua aspecte. bietul machiavelli
@iT: multumesc! nu mi-e greu sa-ti raspund. ai dreptate, nu samburele doare, ci locul pe care el cade si se dezvolta. dar el e motivul. posibil ca si sanatatea mea psihica sa nu mai fie atat de buna, e greu de evaluat. nu pot fi machiavellica, asta presupune a fi in acelasi timp inselat si inselator, mintit si mincinos sau a renunta la lucrurile in care cred pentru a fi oricand pregatita pentru orice. dar mi-am asumat riscul firii mele si in concluzie suport consecintele mai bine sau mai rau :)
Știi ce am observat? Că prieteniile adevărate, trainice ies la iveală mereu...și când vrei/încerci să le ascunzi :)
Te pup!
@Oana: asa este. prietenul adevarat apare cand nu te astepti, chiar daca nu tii legatura cu el...
Nu știam că ți-ai făcut blog nou!:D
Da,prietenilor trebuie să le dăruim încredere și să-i păstreăm mereu aproape, dar încredere fără sinceritate nu se poate, așa că atunci când dăruim încredere trebuie să dăruim și sinceriate! :)
@Patratel: bine te-am regasit!
lumea... si pe urma ce mai spune lumea? ca esti rece si asta-i sigur de bine...:)
Trimiteți un comentariu